q: “Cine sunt eu?”
a: “4″
q: “WTF?”
a: “trebuie sa-ti dai singura seama…”
q: “?!?!?!?!?????…….”
Deci, sunt “4″. Ma intitulez “patru”. “Cifra patru”. Sau nu sunt o cifra, un numar?
Pentru cei din jur sunt : fiica, iubita, nepoata, verisoara si ultima dar nu cea de pe urma: stapana ( asupra lui Cito, sau el asupra mea)
Pentru cei de la banca: platitor de credite bun de sunat la 2 noapte si de instiintat ca s-a modificat dobanda. IAR. si…nu in favoarea mea. Culmea? noooo….
Pentru babele din metrou: persoana care sta jos in loc sa stea sus. Nu stau sus, de ce sa stau sus? Eu, cel putin, am decenta de a plati abonament… Pe vremea ta, maica…si tu stateai jos… Sus o sa stau dupa “Vesnica pomenire”. Multumesc.
Pentru vanzatorul de la parterul blocului: ciufulita de sambata dimineata care vrea lapte pentru cereale si bere pentru “fripturica” de la pranz.
Pentru sefu’ : angajata tacuta care intarzie in fiecare dimineata.
Pentru colegi: colega tacuta care deseneaza frumos si nu are ce cauta la un astfel de job.
Pentru prieteni: care prieteni?
Pentru “mi boifrind” : Ira… sau…”4″?
Pentru mama: descriere ce ar ocupa tot postul deci: fiica.
Pentru rude: nepoata, verisoara si ambele la un loc nu dau nici un semn de viata din cand in cand.
Pentru restul lumii: nimeni.
Pentru mine: Eu? Cine sunt eu pentru mine? ei, asta era intrebarea pe care o tot amanam. Eu sunt Irina si Ioana. Sau Vis si Realitate. Sau Copil si Om mare. Sau Dezordonata si Ordonata. Sau Iresponsabila si Responsabila. Sau Griji la zero Grade si Griji peste griji peste griji. Sau ..atat… Irina s-a plictisit sa se gandeasca cine e si Ioana e ocupata cu o datorie de servici…
In orice caz, nu am gasit legatura dintre mine si “4″…
Mie… imi place “9″…
