De data asta am sa ma tin de treaba, nu de alta dar e la moda. Si cum jobul meu mai nou are restrictie la cele cateva site-uri pe care le frecventam din lipsa de activitate, in pauzele mici si dese, ramane sa ma ocup de acest blog. Nu am o idee geniala pentru el, se vroia a fi un blog strict cu desene desenate ( evident) de mine. Si chiar si asa, ce idee geniala sa am pentru un blog cand deja toate subiectele au fost acoperite si toate prezinta in mare aceleasi idei..ganduri, ganduri, ganduri…incet incet ne uniformizam cu totii…asa ca…nu va fi greu sa iti gasesti prieteni sau iubit…toti vor fi ca si tine…toti vor avea un blog in care isi vor impartasi gandurile si ideile de zi cu zi, adunate din banala viata traita, identica cu a ta. Vei ajunge sa te citesti pe tine si sa te bucuri ca in sfarsit ai gasit pe cineva care iti seamana si iti impartaseste ideile si visele asemeni tie. Trist…. nu imi doresc prieteni asemeni mie, nu imi doresc iubit asemeni mie. La ce bun? cu mine traiesc de o viata si de mine nu ma pot desparti. Daca vreau culoare, imi trebuie un contrast, nu tot o nuanta de…rosu…imi trebuie albastru! Credeam ca imi va fi greu sa imi gasesc jumatatea, pentru ca ea trebuie sa fieĀ rosie, ca mine… Trist, pentru ca m-am inselat… Caut un albastru cu tente de galben si verde si mov si roz… Eu sunt doar rosie si am nevoie de restul culorilor pentru a simti ca traiesc cu adevarat. Pentru a vedea si altceva in afara de rosu…
Momentan, am gasit o culoare care nu este rosie… dar inca nu-i pot da nume, nu stiu unde se incadreaza, nu stiu daca este o singura culoare sau sunt fericita posesoare a unei palete de culori. Trist daca nu voi afla asta la timp, inainte sa se stearga toate…sau inainte sa se uniformizeze pentru ca asa o impune viata… sa fii ca toti ceilalti pentru a te integra si a nu fi considerat un neinteles…
Eu m-am uniformizat si am devenit o singura culoare: Rosu. Din teama de a nu fi respins, din teama de a nu gresi, din teama de a nu gasi pe cineva care sa arate ca mine…
Solutia: am nevoie de guase Panda, ca in copilarie, remember?

mai degraba tempera
da, tempera… oricum, nu mai sunt ce au fost, asa cum inghetata nu mai e cum era…